Bad days dar nu chiar

Nu prea postez pe blog în mare parte de lene dar poate şi din lipsă de audienţă. Zilele zboară dar în acelaşi timp trec... aş zice greu dar aş avea dreptate numai într-o anumită măsură. Defapt nici nuştiu ce să mai cred, uneori am impresia că trăiesc într-un film. Aşa trece viaţa, în prezent trece greu şi se întinde ca o gumă de mestecat dar când priveşti în trecut ai impresia că a fost o clipire de ochi, cel puţin aşa mi se pare mie. Cu riscul de a deveni mult prea abstract de cât e realitatea, îmi este greu să transpun în cuvinte ce simt şi ce gandesc zilele ăstea şi unele lucruri nu le pot scrie aici. Uneori îs stesat când n-am nici un motiv alteori îs atât de plictisit încât mi-e lene să mă mut de la calculator la televizor, fericire şi tristeţe aproape în acelaşi timp şi tot feluri de stări care trec şi vin...
Aici toţi zic obositul "thank you" din reflex dar şi cand nu e nevoie. Se opresc respectuos şi cand treci strada la 2 paşi de trecerea de pietoni dar când se opresc să treci pe unde nu ai voie efectiv mă fac că nu văd şi continui să umblu până la o trecere de pietoni sau până nu mai trec maşini deşi poate par un mitocan. În Romania trebuia uneori să stau minute în şir să se îndure un şofer să mă lase să trec, dacă e într-o zonă circulată nu se opreşte că blochează traficul, dacă e într-o zonă mai puţin circulată tot nu opreşte că doar trece şi apoi pot traversa. Odată când am coborât scările un tip s-a oprit jos ca să pot coborî 2 etaje (nu exagerez) deşi putea trece lejer pe lângă mine, sau odată am deschis uşa deodată cu un vecin şi o închis uşa ca să plec eu şi apoi a plecat şi el. Devine stresant atâta respect... dar să zici sorry când nu e vina ta, devine mai mult decât stresant. Ar mai fi multe chestii... deci nu numai din cauza asta zilele ăstea trec aşa ciudat dar ăstea mi-au venit acum.