Wednesday, August 09, 2006

Spasma diabolică cu coasă

Se întâmplă din nou. De data asta e mult mai urât. E cu tasturi crăpate şi nervi întinşi la maxim, ca un coşmar de cea mai urâtă culoare, un plan meschin, murdar care să te tulbure până în adâncul stomacului, un sunet arsuzitor în mijlocul nopţii când ţi-e somnul mai drag. Rămân ţeapăn pe scaun. Faţa se schimbă uşor printr-un efect de fading în toate culorile curcubeului. Scaunul începe să trepedizeze. (nu, nu am mâncat la cină fasole frecată cu varză murată) Simţeam cum îmi pulsează venele în cap gata gata să explodeze şi o sudoare rece îmi alunecă încet pe obrazul drept acum de un roşu explodat. După o mică ezitare poziţionez mouse-ul şi apăs refresh. Acelaşi rezultat. Repet procedeul de vreo 5-6 ori mai puţin partea cu posiţionarea mose-ului. Încremenesc câteva secunde ce mie mi se par ani apoi apăs frenetic F5 de 345623 de ori. Reinstalez windows-ul, încerc toate browserele care le ştiu. Fac update la antivirus. După un timp mă bătea chiar gândul să incerc cu un linux. În esenţă cam tot am ştiut face. Vedeam flashuri cum spărgeam monitorul cu tastatura şi cum îi dădeam picioare bine plasate la unitate. Camera se învârtea cu mine, bateriile de la tastatură dădeau semne de oboseală şi eram tot bleaşcă. Renunţ. Simt o căldură cum mi se urcă la cap şi apoi mi se taie filmul, nu ştiu ce s-a mai întâmplat sau cât timp a trecut, poate am leşinat, m-am dezechilibrat şi am dat cu capu, nuştiu. Simt cum cineva mă pălmuieşte cu sârguinţă apoi văd o lumină albă, orbitoare. Încep să o recunosc pe mama, simţurile îşi reintrau în funcţii. Nu puteam vorbi. Tot ce am reuşit a fost un scâncit care i-a dat de înţeles să se oprească. După câte minute încep bâlbâit (sper să nu se lase cu sechele) să povestesc ce s-a întâmplat. Tot ce mi-au putut spune a fost că m-au găsit lat lângă calculator într-o stare greu de descris. Mă uit spre computer, tastura e pe jos, crăpată. Probabil încercând să sparg monitorul cu dânsa, am scăpat-o în cap. Între timp apar nişte prieteni să vadă ce am păţit. Mă studiează pe mine apoi monitorul şi ce a mai rămas din tastatură. După câteva minute prietenii încearcă să mă liniştească
- E ok... o să revină, stai calm şi încearcă să te gândeşti la altceva, de exemplu la un sistem Alienware... (deja îi zburase gândul în altă parte, se uita în gol şi începea să saliveze)
- Da, da, eu aşa fac când îmi cade netu şi nu pot intra la un WoW...
Mă apropiu de computer apoi cu mâna tremurândă şi cu lacrimi în ochi dau refresh. Camera se schimbă la vreo trei blocuri distanţă cu nişte porumbei în plan. Uite porumbeii. -Şi-a revenit forumul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Numai porumbei.

E vorba de www.xtrempc.ro/forum. Să sperăm că vor face ceva băieţii, vor pune un server de rezervă sau vor schimba providerul şi sper că nu voi ajunge niciodată la vreo întâmplare asemănătoare cu cea imaginară de mai sus, doar atâta că m-au cam supărat azi.


3 comments:

Sunset said...

hmm...ai fabulat credibil! :)) dacă nu citeam ultima parte te credeam pe cuvânt 8-} :-"

madmax said...

hehe, mă plictiseam şi eu...

aka_vavo said...

Cool story, freaky though!


.