Thursday, August 03, 2006

Aberaţii?

Habar nu am ce să scriu dar am un mare chef să scriu ceva. Ţac ţac îmi sună degetele pe tastatură, the sky is blue, the birds are singing, vacanţa trece şi coşmarul pândeşte după colţ. Şcoala. OK... exagerez... sau nu. E mult prea mişto să te trezeşti pe la 9 jumate, să te întinzi o jumătate de oră si apoi să te târăşti la calculator, îs tare matinal indeferent cât de târziu mă culc, excepţie când mă culc dupa 1 noaptea. Oare de ce tot îmi vine să pun paranteze şi puncte puncte? Blog-u ăsta e o paranteză a activităţii mele pe internet deci nu ar trebuii să le folosesc aşa mult şi puncte puncte le folosesc des pentru că ar mai fi ceva de spus hmm unii ştiu să exprime asta fără să folosească puncte puncte. (trebuie studiat)
Mă uit la ce am scris şi văd că am scris un paragraf fără să scriu ceva posibil interesant, am scris nimicuri. OK, deci unde am rămas? A, da, nu-mi place că aici la băieţi îi moda cu sosete scurte, se uită cam ciudat la mine când mă văd cu sosete lungi (adică sosete normale, cum se poartă în Romania). M-am hotărât să văd Hard Candy că cică îi ceva interesant. Un film puţin deplasat, chiar bolnav. Aş vrea să văd şi eu fete de clasa a 8-a care leagă pedofili în casa lor şi îi ameninţă cu castrarea. Prea expresivă, mult prea expresivă la faţă şi îşi bălăngăne capu de parcă vrea să spună: Am în cap o herghelie de dansatori scăpaţi de la circ!!! help!!! dau bile de om numa faceţi ceva!!! În final îl determină să se sinucidă, eu crecă o băteam cu sălbăticie înainte să mă sinucid, dacă eram în locul lui. Dar nu, fraierul se spânzură, the end. Cam seamănă cu SAW mai ales când zice "Ai dreptate! Ai dreptate, Hayley! Mulţumesc." Îşi torturează subiecţii ca în final să ajungă la aceleaşi concepţii. Nu vreau să credeţi că îs obsedat de filme horror sau thriller dar am vrut să fac acest mic review. Sper să nu o dau pe lângă subiect. Mă enervează oamenii care zic "ce?" din relfex, cei care când îi întrebi alb sau negru dau din cap că da (indiferenţă) sau care când îi intrebi ceva se fac că plouă (tot indiferenţă). Mă enervează că vine în poştă câte un kg de reclame în fiecare săptămână, hmm, defapt pot chiar să fac colecţie şi să fac următoarea invenţie revoluţioră ce va schimba lumea. Este incredibilă senzaţia când asculţi o melodie pe care o ascultai cu ani în urmă sau în copilărie, eu îmi dau seama ce gândire aveam atunci şi am multe flashuri din trecut asociate cu ce făceam în vremea aia. End of transmission.

2 comments:

Alexia said...

Pentru o asa stare, te`ai descurcat bine cu postul.
;)

Sunset said...

referitor la senzaţia pe care o ai atunci când asculţi o piesă mai veche sau din copilărie...îmi amintesc când auzeam una pe la radio care-mi plăcea, fiind micuţă, ce n-aş fi dat s-o mai aud o dată! acum totu-i aşa de simplu....am crescut...pot găsi orice piesă la orice colţ :)


.